Some Obstacles to Applying the Principle of Individual Responsibility for Illness in the Rationing of Medical Services

Lately, more and more authors have asserted their belief that one of the criteria which, together with the medical ones, can and should be applied in the policy of selecting and/or prioritizing the patients in need for the allocation of medical resources with limited availability, is the principle of individual responsibility for illness. My intention in this study is to highlight some very serious obstacles looming against the attempt to apply this principle in the distribution of the medical services with limited availability. Although there are numerous such obstacles, I shall only discuss five of them (the most important, in my opinion). These are: 1) the impossibility to establish with certainty whether a patient got ill due to his lifestyle; 2) the lack of a feasible and reliable method of establishing an individual’s responsibility for his lifestyle; 3) a patient’s right to privacy; 4) some moral requirements and principles and, last but not least, 5) the ethics of the medical profession

Realismul în filosofia politică: un moralism deghizat

The paper is an intervention in the dispute about the moralism of the recent realist trend in political philosophy. It is particularly focused on analysing the debate on this subject between Niklas Erman and Eva Möller (2015a; 2015b) and Robert Jubb and Enzo Rossi (2015a; 2015b). Examining the main arguments of both parties, I argue that realists (i.e., Jubb and Rossi) lost the debate, that realism is, in fact, moralism in disguise, and that its main methodological request – giving up „pre-political” moral principles and values in political philosophy – is „unrealistic” (i.e., unfeasible)

Egalitarianismul

În acest capitol îmi revine sarcina de a prezenta unul dintre cele mai influente și mai dinamice curente din filosofia politică actuală. Este vorba, desigur, despre curentul care dă titlul acestui capitol: egalitarianismul

Neutralismul liberal

În acest capitol prezint neutralismul liberal urmând, în esență, patru pași. Încep cu definirea neutralismului și cu unele precizări și explicații importante pentru înțelegerea adecvată a susținerii lui fundamentale. Al doilea pas este dedicat evidențierii și explicării celor mai importante argumente neutraliste. Mă concentrez apoi asupra caracterizării principalelor versiuni ale acestei teorii politice și a reliefării argumentelor pe baza cărora se legitimează ele. În sfârșit, într-un ultim pas, expun obiecțiile sau argumentele anti-neutraliste și – totodată – replicile neutraliștilor liberali la ele. Și de această dată este vorba, trebuie să precizez, doar despre obiecțiile cele mai importante (și mai „rezonabile”), nu despre toate obiecțiile, mai mult sau mai puțin plauzibile, care au fost aduse neutralismului de criticii săi

Despre baza principiului egalității umane fundamentale

One of the most important ideas of our times is the conviction that, despite their diversity, all humans have an equal basic moral status (or an equal fundamental worth and dignity), that they are, as Thomas Jefferson famously stated, “created equals” and they should (because they are entitled to) be treated as equals. In this article I defend the suggestion – stated by philosophers like Brian Barry, Ronald Dworkin or Joel Feinberg – that the principle of equal human worth is indemonstrable and has no other basis than itself. I argue, essentially, that all other theories about the basis of equality are false or at least problematic. In the last section I also try to show that, most probably, the truth of the principle of basic human equality cannot be established through any of the usual methods of argumentation and/or justification

Dumnezeu, Constituțía și imperativul neutralitățíi. O analiză critică a ideii de revizuire a Constituției în sens creștin

Unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în contextul deliberărilor publice privind revizuirea Constituției a fost lansat, fără îndoială, de solicitările de revizuire a ei in sens creștin. Solicitările în discuție au fost făcute, după cum este cunoscut, de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în 5 martie 2013. Potrivit acestor solicitări, ar fi dezirabil ca, printre altele, noua Constituție „să facă referire la numele lui Dumnezeu”, să „sublinieze ... importanța tradiției creștine a poporului român”, să evidențieze „rolul pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut și îl are în istoria țării” și – nu în ultimul rând – să recunoască „necesitatea predării religiei în școală.” In acest articol, explorez, în limitele spațiului pe care îl am la dispoziție, fiecare dintre aceste solicitări. Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că – și de a explica de ce – niciuna dintre ele nu este o solicitare „rezonabilă”. Prin aceasta înțeleg că niciuna dintre solicitările Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este suficient susținută argumentativ și – mai ales – că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că, dat fiind respectul pe care îl datorăm acestor valori, România trebuie să rămână și în viitor un stat laic sau, poate mai corect spus, unul neutru din punct de vedere religios, așa cum statuează în prezent articolul 9 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul precizează, reamintesc, că în România „nu există religie de stat” și că „statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”

Dreptatea socială

Conceptul de dreptate socială este unul dintre cele mai controversate concepte ale filosofiei politice. Foarte puține aspecte legate de acest concept nu sunt înconjurate de controverse și dezbateri argumentative. Unele dintre cele mai importante astfel de controverse sunt cele legate de definirea, de specificarea și de legitimitatea lui. Prima este, în esență, o controversă în privința răspunsului la următoarea întrebare: care este conceptul care surprinde cel mai bine trăsătura fundamentală a dreptății și nedreptății sociale? A doua este o controversă în privința exigențelor sau a principiilor „corecte” ale dreptății sociale. În sfărșit, a treia este o controversă pe marginea acceptabilității conceptului de dreptate socială. În studiul de față prezint pe scurt principalele idei, poziții și argumente invocate de filosofii politici recenți în cadrul fiecăreia dintre aceste controverse

Problema fezabilității în teoria dreptății sociale

G. A. Cohen and Andrew Mason have recently argued, against many contemporary philosophers, that feasibility is not a legitimate constraint in theorizing about social justice. Their main argument is that principles of justice are logically independent of issues of feasibility and, consequently, feasibility has no bearing on the correctness of these principles. This article is a critical examination of three attempts to show that Cohen and Mason’s argument is unsound. The examined attempts are those of Harry Brighouse, Collin Farrelly, and David Miller. I argue that all these arguments are based on false, unjustified or implausible, premises and/or assumptions. Consequently, they cannot discredit the soundness of Cohen and Mason’s argument and of the thesis that feasibility is not, in fact, a legitimate constraint in theorizing about social justice

Ce este multiculturalismul?

Un articol cu un asemenea titlu pare să nu mai aibă nevoie de precizări referitoare la obiectivul său. Ce alt obiectiv aş putea avea decât acela de a răspunde la întrebarea din titlu? Principalul meu scop este, într-adevăr, definirea şi prezentarea cât mai exhaustivă a tezelor multiculturalismului (în limitele de spaţiu de care trebuie să ţin seama în cadrul articolului). Am în vedere, trebuie menționat, doar multiculturalismul ca teorie politică normativă, nu şi multiculturalismul ca multiculturalitate sau pluralism cultural, ca prezenţă pe teritoriul unui stat a mai mult de o comunitate culturală (etnică, naţională, religioasă) care doreşte să-şi protejeze identitatea, valorile şi practicile pe care le împărtăşeşc membrii săi

Ideal – nonideal. Filosofia unei distincții în teoria dreptății

The volume aims to clarify and argue in support of the distinction between ideal and nonideal theory, as it is defined and used especially by (some of) the political philosophers working on the topic of social justice. In the process of trying to achieve this aim, the volume proposes, as well, a series of analyses concerning the other major problem raised by the ideal-nonideal distinction in political theory: the problem of the soundness of ideal theory as a method of specifying the concept of justice and/or as a guide for political action, institutions and policies. Except for the foreword (which sets its scene and explorative framework) and the afterword (which concludes its argumentative approach and reminds some of its key explanations and observations), the volume is organized in three chapters. The first chapter discusses John Rawls` view on the distinction between ideal and nonideal theory. Its basic intention is to clarify, assess and synthetize the main claims and theses specific to the Rawlsian outlook. This analysis is followed, in the second chapter, by an investigation of the main post-Rawlsian contributions to the project of clarifying the ideal-nonideal distinction in theorizing justice. The third chapter rejects the claim according to which the distinction between ideal and nonideal theory is unjustified or, at least, not categorical. Based on its argumentative and explanatory undertaking, the book proposes the following simple definition of the ideal-nonideal distinction in theorizing justice: ideal theory is the theory aiming to offer an (adequate) answer to the question “what is social justice?”. In other words, ideal theory is the theory of defining or specifying the concept of social justice. Nonideal theory is, instead, the area of academic research interested in answering (and bound to answer) all the other imperative questions about justice and injustice: „is social justice an achievable ideal here and now?”, „which are the best policies in correcting or mitigating the current social injustices?”, „which is the most appropriate strategy for achieving the institutional design that best realizes the principles of justice?”, „in what way are the duties of justice affected when the others fail to conform to these duties?”, „which are the requirements of retributive justice?” or „which are the principles of rectificatory justice?”